Fotbalul american nu este un simplu sport. E un mod de viață, o religie și, în același timp o industrie, ordinea fiind pur aleatorie
Chiar de la fața locului, ProSport a decis să acorde o atenție sporită fenomenului Fotbal American. Organizația asupra căreia ne-am concentrat atenția a fost New England Patriots, cea mai de succes franciză (căci așa sunt denumite cluburile de către americani) a ultimilor zece ani, cu trei finale SuperBowl câștigate, a treia cea mai valoroasă din punct de vedere financiar din NFL și echipa unde evoluează singurul român care a jucat vreodată la nivel profesionist, Zoltan Mesko.
În mod ciudat, americanii îl numesc football, deși lovirea mingii cu piciorul este, cu mici excepții, interzisă și sancționată. Denumirea vine de la dimensiunea mingii, de 1 foot, aproximativ 30 de centimetri. Tipic american până aici.
Regulamentul de joc are 244 de pagini, este stufos, foarte complicat și prevede fiecare scenariu posibil din cadrul unui meci. Surprinzător de complicat, având în vedere scopul jocului, acela de a câștiga 10 yarzi din patru tentative. Majoritatea celor care practică football iau contact cu acest sport în jurul vârstei de 8 ani, orice vârstă mai fragedă nefiind considerată propice. Este practicat de oameni de toate vârstele, bărbați și femei deopotrivă, fiind foarte popular în forma sa non-contact, flag-football, în care, în loc de placaje, jucătorii se limitează la a desprinde un steag din material de la brâul adversarului, moment în care faza se oprește. Mi-a fost dat să asist la un astfel de turneu, la care participau echipe mixte, de șapte jucători, cu minimum două fete în același timp în teren și am ramăs fascinat de plăcerea pe care jocul le-o provoacă.
Show ca-n filme
Cei care aleg să practice forma dură a fotbalului american sunt cei pe care îi știti din filme: echipați corespunzător, din cap până-n picioare, cu căști și protecții pentru umeri. Din momentul în care aleg fotbalul american, copiii sunt integrați într-un sistem minuțios pus la punct, verificat în timp, apropiat de cel militar din punct de vedere al disciplinei și în care se pune accent în primul rând pe școală și pe educație, și abia mai apoi pe calitățile atletice. Oricât de talentat ai fi, dacă nu ai notele necesare și o conduită impecabilă, nu vei juca! Deoarece americanii își considera atleții întâi de toate exemple morale și sociale, și mai apoi, sportivi. Totodată, sistemul deschide jucătorilor care nu trec la profesionism o uriașă poartă, întrucât peste 90% din jucătorii de la nivel de colegiu devin absolvenți ai facultății respective. Aici apare diferența majoră față de baschet, jucătorii de fotbal american fiind obligați să stea cel puțin trei ani în cadrul echipelor universitare, înainte de a trece la profesionism, spre deosebire de NBA unde sunt numeroase cazurile de jucători proveniți direct din liceu: Kobe Bryant, LeBron James, etc.
În condiții normale, fără a beneÂficia de o bursă sportivă, un tânar dintr-o familie cu venituri medii, nu are prea mari șanse de a merge la o facultate, din cauza prețurilor astronomice pentru educație. Asta este marea șansă pe care le-o oferă sportul americanilor!
NFL, mașină de tipărit bani
Liga profesionistă nord-americană de fotbal, NFL, este o industrie, o mașină de tipărit bani. Veniturile totale ale NFL, atât în 2009, cât și în 2010, considerați ani de criză, au fost între opt și nouă miliarde de dolari anual. Cea mai importantă felie din acești bani provine din contractele de televiziune, aproximativ 3,8 miliarde anual.
Liga administrează toți banii intrați în joc, după care tot ea îi distribuie. În 2009, din cei 8,5 miliarde venituri totale, 4,43 miliarde au mers la jucători, un miliard la patronii de cluburi, NFL ramânând cu aproape 3 miliarde de dolari!
Sistemul este unul sănătos, eficient și, în primul rând, echitabil. Banii proveniți din televizarea meciurilor se distribuie în mod egal, drepturile se negociază colectiv de către liga, astfel încât echipe mai mici primesc aceleasi sume de bani ca giganti precum Dallas Cowboys, Washington Redskins si New England Patriots, acestea fiind cele mai valoroase trei francize. Totodată, prin sistemul draftului, prezent în toate sporturile americane, toți jucătorii tineri, eligibili, care trec la profesionism sunt draftați, aleși practic, din colegiu, după tiparul ultima echipa clasată în ediția precedentă alege prima și campioana alege ultima. În acest mod, cel puțin teoretic, se garantează că cei mai buni jucători vor ajunge la echipele care au avut un sezon precedent slab, și astfel o reconstrucție devine posibilă nu numai pe hârtie, cum se întâmplă, de exemplu, în fotbalul nostru. Teoretic, pentru că, pur și simplu, poți drafta neinspirat. Și-atunci o iei de la capăt! Alt motiv, și poate cel mai important, pentru care o echipă nu poate lua cei mai buni jucători liberi de contract sau prin transfer este plafonul salarial, sau salary cap. Existent, de asemenea, în toate sporturile americane, în cazul NFL nu permite depășirea limitei de 120 de milioane de doÂlari, anual, pentru salariile tuturor jucătorilor. Astfel, situații gen Real Madrid, Manchester City sau Anji Makhachkala devin imposibile, indiferent de șeic sau magnat. 23 de milioane de dolari pe an
Cei mai bine plătiți jucători sunt atrași prin sume fabuloase! Într-un top 10 al salariilor pentru anul 2011, locul 1 câștigă 23 de milioane anual, iar locul 10 câștigă 12 milioane de dolari. Contractele sunt negociate în funcție de valoare, vârstă, experiență, iar pentru jucătorii debutanți mărimea contractului depinde de pozitia de pe care a fost draftat.
Cel mai important eveniment din fotbalul american este finala, SuperBowl, disputată în fiecare an în februarie. Este cel mai vizionat eveniment de pe planeta, iar secundele de publicitate se vând cu milioane de dolari! SuperBowl generează încasări uriașe indiferent de echipele care dispută meciul, așa că audiența este enormă de fiecare dată.
Recordul a fost atins în 2010, când au fost înregistrați 162 milioane de telespectatori și televiziunea Fox a avut un share de 71, adică mai mult de două treimi din televizoarele americanilor erau deschise pe acest canal! Stadioane nou-nouțe
În general, stadioanele americane sunt total diferite de cele europene, de fotbal. Diferența vizibilă constă în arhitectura, de multe ori ciudată și neregulată pe alocuri. Capacitatea lor este însă mare spre foarte mare, putând găzdui între 61.000 de spectatori (Soldier Field din Chicago) și 105.000 de fani (Cowboys Stadium, Arlington, Texas). Excelează însă la capitolul facilități pentru public, presă și mai ales vestiare. Imaginati-vă că o echipă este compusă la ora unui meci din 53 de jucători, fără a mai pune la socoteală staff-ul tehnic și gândiți-vă la ce vestiar ar fi necesar pentru o asemenea armată de oameni.
Ce surprinde este data recentă de construcție, 22 din cele 32 de stadioane fiind mai noi de 15 ani, cu reale posibilități ca în următorii ani să se construiască încă patru noi. Comparând cu Național Arena (55.000), cel mai nou stadion american, al celor de la Dallas Cowboys, poate găzdui peste 100.000 de spectatori, a fost construit de la zero în patru ani, posedă două ecrane pe care se difuzează reluările de 2300 mp fiecare, full HD și a costat 1,3 miliarde de dolari.
Ceea ce ar mira orice spectator român este faptul că se demolează unități relativ noi, cel puțin pentru standardele noastre, pentru a face loc altora, simiÂlare ca design, dar mult mai modern echipate. Cel mai recent exemplu este demolarea Giants Stadium din New York, pe care evoluează New York Giants și New York Jets, pentru a se construi la nici 200 m depărtare MetLife Stadium.
Respect pentru fani
Ceea ce se întâmplă peste ocean pare de domeniul fantasticului la noi și, într-un viitor mediu spre îndelungat, cel puțin imposibil! Fani ai ambelor echipe, purtând însemnele formațiilor preferate, merg împreună în metrou sau pe stradă, fără a fi nevoie de jandarmi călare sau garduri despărțitoare. În incinta stadionului se stă amestecat, fără ca suporterii echipei oaspete să aibă țarcuri speciale, fără plase de protecție, fără sârmă ghimpată. Întreaga experiență a unei zile la stadion nu seamănă cu ce știm noi. Se merge de la primele ore ale dimineții, cu cățel și purcel (la propriu), iar parcările devin neîncăpătoare locuri de grătar. Se bea bere, se mănâncă specialități gătite la fața locului, se joacă și fotbal european, soccer, cum îl numesc ei, se ia o pauză pentru meciul propriu-zis după care petrecerea continuă. Această întreagă activitate poartă numele generic de „tailgating”, tailgate fiind partea din spate a camionetelor, care de cele mai multe ori, ține loc de blat de bucătărie. Așa îți dai seama cel mai bine de ce prețurile la benzină și mâncare explodează, întreaga societate americană fiind bazată pe consum uriaș. Și dacă v-am stârnit curiozitatea în privința fotbalului american, săptămâna viitoare veți putea citi alte amănunte uluitoare ale unui sport aproape necunoscut în România.
Vinerea viitoare, ProSport va dezvălui detalii interesante despre românul Zoltan Mesko și echipa sa, New England Patriots
68.756 de spectatori încap pe acest gigant din imagine, Gillette Stadium, arena celor de la New England Patriots
Articol scris Adrian LUNGU (Foxborough, Massachusetts)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER